Etimologie

Din franceză illusion, latină illusio, -onis.

Pronunție

  • AFI: /i'lu.zi.je/


Substantiv


Declinarea substantivului
iluzie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ iluzie iluzii
Articulat iluzia iluziile
Genitiv-Dativ iluziei iluziilor
Vocativ iluzio iluziilor
  1. percepție falsă a unui obiect prezent înaintea ochilor, determinată de legile de formare a percepțiilor sau de anumite stări psihice sau nervoase.
  2. (fig.) situație în care o aparență sau o ficțiune este considerată drept realitate.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • A(-și) face iluzii = a nădăjdui sau a face să nădăjduiască lucruri irealizabile
  • A-și pierde iluziile = a rămâne dezamăgit


Traduceri