înșfăcare
română
Etimologie
Din a înșfăca.
Pronunție
- AFI: /ɨn.ʃfə'ka.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului înșfăcare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | înșfăcare | înșfăcări |
| Articulat | înșfăcarea | înșfăcările |
| Genitiv-Dativ | înșfăcării | înșfăcărilor |
| Vocativ | înșfăcare | înșfăcărilor |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online