înțelegător

română

Etimologie

Din înțeleg (prezent indicativ al lui a înțelege) + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /ɨn.ʦe.le.gə'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului înțelegător
	Singular	Plural
Masculin	înțelegător	înțelegători
Feminin	înțelegătoare	înțelegătoare
Neutru	înțelegător	înțelegătoare

1. care are înțelegere pentru situația cuiva; (p.ext.) bun, mărinimos.

Cuvinte derivate

• neînțelegător

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online