Etimologie

Din înțeleg (prezent indicativ al lui a înțelege) + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ʦe.le.gə'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
înțelegător
Singular Plural
Masculin înțelegător înțelegători
Feminin înțelegătoare înțelegătoare
Neutru înțelegător înțelegătoare
  1. care are înțelegere pentru situația cuiva; (p.ext.) bun, mărinimos.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe