țelină
Etimologie
Din neogreacă σέλινον (sélinon).
Pronunție
- AFI: /'ʦe.li.nə/
Substantiv
Declinarea substantivului țelină | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | țelină | țeline |
Articulat | țelina | țelinele |
Genitiv-Dativ | țelinei | țelinelor |
Vocativ | țelină, țelino | țelinelor |
- (bot.) (Apium graveolens var. dulce) plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu frunze mari, penate, cu flori albe, cu un rizom gros, globulos și cărnos, cultivată ca plantă culinară.
Sinonime
Vezi și
Traduceri
plantă; legumă; condiment
|
|
Etimologie
Din slavă (veche) celi(z)na.
Substantiv
Declinarea substantivului țelină | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | țelină | țeline |
Articulat | țelina | țelinele |
Genitiv-Dativ | țelinei | țelinelor |
Vocativ | țelină, țelino | țelinelor |
- (agric.) pământ care nu s-a lucrat niciodată sau care a fost lăsat mulți ani nelucrat; pârloagă.
- A valorifica țelina.
- (agric.) pășune, fâneață (naturală sau semănată).
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Expresii
- A răsturna țelina = a desțelini
Traduceri
pământ necultivat
|
|
pășune
|
|