înarmare
română
Etimologie
Din a (se) înarma.
Pronunție
- AFI: /ɨ.nar'ma.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului înarmare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | înarmare | înarmări |
| Articulat | înarmarea | înarmările |
| Genitiv-Dativ | înarmării | înarmărilor |
| Vocativ | înarmare | înarmărilor |
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online