încâlcit

română

Etimologie

Din a încâlci.

Pronunție

• AFI: /ɨn.kɨl'ʧit/

Adjectiv

Declinarea adjectivului încâlcit
	Singular	Plural
Masculin	încâlcit	încâlciți
Feminin	încâlcită	încâlcite
Neutru	încâlcit	încâlcite

1. (despre fire de ață, de păr etc.) încurcat.
2. (fig.) (despre drumuri, străzi etc.) întortocheat.
3. (fig.) (despre gânduri, idei, vorbe etc.) confuz, neclar, obscur.
4. (despre scris) neciteț, ilizibil, neclar.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online