încâlci

română

Etimologie

Din în- + câlți.

Pronunție

• AFI: /ɨn.kɨl'ʧi/

Verb

Conjugarea verbului încâlci
Infinitiv	a încâlci
Indicativ prezent pers. 1 sg.	încâlcesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să încâlcească
Participiu	încâlcit
Conjugare	IV

1. (v.tranz. și refl.) a (se) încurca fire de ață, de păr etc.
2. (v.refl.) (fig.) (despre gânduri, idei, acțiuni) a deveni neclar, confuz.

Cuvinte derivate

• descâlci
• încâlceală
• încâlcire
• încâlcit
• încâlcitură

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• ciclani
• cincila
• aclinic
• clinica
• încalic

Referințe

• DEX '98 via DEX online