încălțare
română
Etimologie
Din a încălța.
Pronunție
- AFI: /ɨn.kəl'ʦa.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului încălțare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | încălțare | încălțări |
| Articulat | încălțarea | încălțările |
| Genitiv-Dativ | încălțării | încălțărilor |
| Vocativ | încălțare | încălțărilor |
- încălțat.
- (înv. și reg.; la pl.) încălțăminte.
- (spec.) (mar.) afundarea ancorei în mâlul de pe fundul apei.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online