încălțare

română

Etimologie

Din a încălța.

Pronunție

• AFI: /ɨn.kəl'ʦa.re/

Substantiv

Declinarea substantivului încălțare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	încălțare	încălțări
Articulat	încălțarea	încălțările
Genitiv-Dativ	încălțării	încălțărilor
Vocativ	încălțare	încălțărilor

1. încălțat.
2. (înv. și reg.; la pl.) încălțăminte.
3. (spec.) (mar.) afundarea ancorei în mâlul de pe fundul apei.

Cuvinte derivate

• încălțări

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cătrăneli
• cântările
• clarineta
• clănțăire
• clătinare
• carențial
• intercala

Referințe

• DEX '98 via DEX online