încasatoare
română
Etimologie
Din încasator.
Pronunție
- AFI: /ɨn.ka.sa'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului încasatoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | încasatoare | încasatoare |
| Articulat | încasatoarea | încasatoarele |
| Genitiv-Dativ | încasatoarei | încasatoarelor |
| Vocativ | încasatoareo | încasatoarelor |
- persoană care (deplasându-se pe teren) se ocupă cu primirea banilor datorați de public unei întreprinderi.
- (ieșit din uz) persoană care taxa călătorii unui autobuz, unui tramvai etc.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online