închinătoare

română

Etimologie

Din închinător.

Pronunție

• AFI: /ɨn.ki.nə'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului închinătoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	închinătoare	închinătoare
Articulat	închinătoarea	închinătoarele
Genitiv-Dativ	închinătoarei	închinătoarelor
Vocativ	închinătoareo	închinătoarelor

1. persoană care se roagă, se închină, își face semnul crucii; (p.ext.) credincioasă.
2. (înv.) adoratoare, admiratoare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online