închinătoare
română
Etimologie
Din închinător.
Pronunție
- AFI: /ɨn.ki.nə'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului închinătoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | închinătoare | închinătoare |
| Articulat | închinătoarea | închinătoarele |
| Genitiv-Dativ | închinătoarei | închinătoarelor |
| Vocativ | închinătoareo | închinătoarelor |
- persoană care se roagă, se închină, își face semnul crucii; (p.ext.) credincioasă.
- (înv.) adoratoare, admiratoare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online