română

Etimologie

Din a încorda + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.kor.də'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
încordător
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ încordător încordătoare
Articulat încordătorul încordătoarele
Genitiv-Dativ încordătorului încordătoarelor
Vocativ încordătorule încordătoarelor
  1. (reg.) întorcător al războiului de țesut.
  2. întinzător al coardei ferăstrăului; cordar.


Traduceri

Anagrame

Referințe