întorcător

română

Etimologie

Din a întoarce + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /ɨn.tor.kə'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului întorcător
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	întorcător	întorcătoare
Articulat	întorcătorul	întorcătoarele
Genitiv-Dativ	întorcătorului	întorcătoarelor
Vocativ	întorcătorule	întorcătoarelor

1. piesă la războiul de țesut, constând dintr-un băț lung cu care se strânge, pe sulul dinainte, pânza țesută; întinzător, încordător.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online