întorcător
română
Etimologie
Din a întoarce + sufixul -ător.
Pronunție
- AFI: /ɨn.tor.kə'tor/
Substantiv
| Declinarea substantivului întorcător | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | întorcător | întorcătoare |
| Articulat | întorcătorul | întorcătoarele |
| Genitiv-Dativ | întorcătorului | întorcătoarelor |
| Vocativ | întorcătorule | întorcătoarelor |
- piesă la războiul de țesut, constând dintr-un băț lung cu care se strânge, pe sulul dinainte, pânza țesută; întinzător, încordător.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online