română

Etimologie

Din încornorat (derivat regresiv).

Pronunție

  • AFI: /ɨn.kor.no'ra/


Verb


Conjugarea verbului
încornora
Infinitiv a încornora
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
încornorez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să încornoreze
Participiu încornorat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a pune coarne.
  2. (v.tranz.) (fig.) a exagera, a deforma realitatea; a înflori.
  3. (v.tranz.) (fig.) (fam.) a-și înșela soțul sau soția.


Traduceri

Referințe