încornora

română

Etimologie

Din încornorat (derivat regresiv).

Pronunție

• AFI: /ɨn.kor.no'ra/

Verb

Conjugarea verbului încornora
Infinitiv	a încornora
Indicativ prezent pers. 1 sg.	încornorez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să încornoreze
Participiu	încornorat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a pune coarne.
2. (v.tranz.) (fig.) a exagera, a deforma realitatea; a înflori.
3. (v.tranz.) (fig.) (fam.) a-și înșela soțul sau soția.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online