înflori

română

Etimologie

Din latină inflorire.

Pronunție

• AFI: /ɨn.floˈri/

Verb

Conjugarea verbului înflori
Infinitiv	a înflori
Indicativ prezent pers. 1 sg.	înfloresc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să înflorească
Participiu	înflorit
Conjugare	IV

I.

1. (v.intranz.) a face, a da flori; a se acoperi de flori.

   Garoafele au înflorit.

II.

1. (v.intranz.) (fig.) a-și face apariția, a se arăta; a se ivi; a se dezvolta, a crește, a prospera.
2. a fi în toată frumusețea, strălucirea.
3. (despre față) a se îmbujora, a se lumina.
4. (v.tranz.) a împodobi (prin cusături, desene, ornamente etc.), a înfrumuseța.
5. (fig.) a exagera.
6. (v.tranz.) (pop.) a face ca o pânză sau un obiect confecționat din pânză să devină alb-strălucitor (prin spălare și uscare la soare).

Sinonime

I.

• 1: (bot.) deschide, desfoia

II.

• 1: arăta, ivi, propăși, prospera
• 5: exagera

Antonime

• despre flori: veșteji, ofili, fana, trece, usca

Cuvinte derivate

• înflorire
• înflorit
• înfloritor
• reînflori

Cuvinte apropiate

• floare
• inflorescență
• înflora
• înflorare
• înflorat

Traduceri

a-și deschide bobocii

afrikaans: floreer (Afrikaans) catalană: florir (català) engleză: bloom (English), flourish (English), flower (English) esperanto: flori (Esperanto), disflori (Esperanto) finlandeză: kukkia (suomi) franceză: fleurir (français) germană: blühen (Deutsch), erblühen (Deutsch), aufblühen (Deutsch) islandeză: dafna (íslenska), blómstra (íslenska)

italiană: fiorire (italiano) neerlandeză: floreren (Nederlands), bloeien (Nederlands) papamiento: floria (Papiamentu) poloneză: kwitnąć (polski) portugheză: florescer (português), florir (português) spaniolă: florecer (español) suedeză: blomstra (svenska), blomma (svenska) turcă: çiçek açmak (Türkçe)

Etimologie

Din înflori.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru înflori.

Referințe

• DEX online