încrâncenare

română

Etimologie

Din a (se) încrâncena.

Pronunție

• AFI: /ɨn.krɨn.ʧe'na.re/

Substantiv

Declinarea substantivului încrâncenare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	încrâncenare	încrâncenări
Articulat	încrâncenarea	încrâncenările
Genitiv-Dativ	încrâncenării	încrâncenărilor
Vocativ	încrâncenare	încrâncenărilor

1. acțiunea de a se încrâncena; înfiorare.
2. încăierare, încleștare sângeroasă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online