încuibat

română

Etimologie

Din a (se) încuiba.

Pronunție

• AFI: /ɨn.kujˈbat/

Adjectiv

Declinarea adjectivului încuibat
	Singular	Plural
Masculin	încuibat	încuibați
Feminin	încuibată	încuibate
Neutru	încuibat	încuibate

1. care s-a stabilit, s-a vârât (nedorit și nepoftit) într-un loc.
2. (fig.) pătruns adânc, înrădăcinat.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• incubați

Referințe

• DEX '98 via DEX online