înștiințare

română

Etimologie

Din a înștiința.

Pronunție

• AFI: /ɨn.ʃti.inˈʦa.re/

Substantiv

Declinarea substantivului înștiințare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înștiințare	înștiințări
Articulat	înștiințarea	înștiințările
Genitiv-Dativ	înștiințării	înștiințărilor
Vocativ	înștiințare	înștiințărilor

1. acțiunea de a înștiința și rezultatul ei; știre, informație, anunț, încunoștințare.
2. (concr.) comunicare scurtă făcută de obicei în scris de o instituție, care cuprinde o știre, un anunț etc.; adresă, notă.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• înstreinați

Referințe

• DEX '98 via DEX online