îndeletnicire
română
Etimologie
Din a (se) îndeletnici.
Pronunție
- AFI: /ɨn.de.let.ni'ʧi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului îndeletnicire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | îndeletnicire | îndeletniciri |
| Articulat | îndeletnicirea | îndeletnicirile |
| Genitiv-Dativ | îndeletnicirii | îndeletnicirilor |
| Vocativ | îndeletnicire | îndeletnicirilor |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online