meserie

română

Etimologie

Din mesereare (învechit „slujbă, funcție” < latină).

Pronunție

• AFI: /me.se'ri.e/

Substantiv

Declinarea substantivului meserie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	meserie	meserii
Articulat	meseria	meseriile
Genitiv-Dativ	meseriei	meseriilor
Vocativ	meserie	meseriilor

1. profesiune sau îndeletnicire bazată pe un complex de cunoștințe obținute prin școlarizare și prin practică, care permit celui care le posedă să execute anumite operații de transformare și de prelucrare a obiectelor muncii sau să presteze anumite servicii; îndeletnicirea meseriașului; calificarea profesională a meseriașului; meșteșug, meșterie.
2. (p.gener.) profesiune (de orice fel).
3. ocupație; preocupare.

Cuvinte derivate

• meseriaș

Cuvinte compuse

• școală de meserii

Locuțiuni

• (loc.adj.) De meserie = calificat într-un anumit domeniu de activitate; de specialitate, competent.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online