română

Etimologie

Din în- + frate.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.frə'ʦi/


Verb


Conjugarea verbului
înfrăți
Infinitiv a înfrăți
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
înfrățesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să înfrățească
Participiu înfrățit
Conjugare IV
  1. (v.refl. recipr. tranz.) a (se) lega printr-o dragoste frățească, a (se) împrieteni.
  2. (v.intranz.) (despre plante) a da naștere la lăstari, a fi în faza de înfrățire.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe