îngândurare

română

Etimologie

Din a (se) îngândura.

Pronunție

• AFI: /ɨn.gɨn.du'ra.re/

Substantiv

Declinarea substantivului îngândurare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	îngândurare	îngândurări
Articulat	îngândurarea	îngândurările
Genitiv-Dativ	îngândurării	îngândurărilor
Vocativ	îngândurare	îngândurărilor

1. faptul de a fi îngândurat; cufundare în gânduri.
2. îngrijorare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online