îngrijorare
Etimologie
Din verbul a (se) îngrijora.
Pronunție
- AFI: /ɨn.gri.ʒo'ra.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului îngrijorare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | îngrijorare | îngrijorări |
| Articulat | îngrijorarea | îngrijorările |
| Genitiv-Dativ | îngrijorării | îngrijorărilor |
| Vocativ | ' | ' |
- starea omului îngrijorat.
- Îngrijorarea ta este nejustificată.
Sinonime
- frământare, grijă, neliniște, temere, (livr.) anxietate, impaciență, (înv. și pop.) păs, (înv.) îngrijire
Cuvinte derivate
- îngrijora, îngrija, îngrijura
- îngrijare, îngrijurare
- îngrijat, îngrijorat, îngrijurat
- îngrijăluire
- îngriji
- îngrijire
- îngrijit
- îngrijitor
- îngrijlivi
- îngrijorător
- îngrijui
Cuvinte apropiate
Traduceri
zbucium; frământare
|
|