îngemăna

română

Etimologie

Din latină ingeminare.

Pronunție

• AFI: /ɨn.ʤe.mə'na/

Verb

Conjugarea verbului (se) îngemăna
Infinitiv	a (se) îngemăna
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) îngemănez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) îngemăneze
Participiu	îngemănat
Conjugare	I

1. (v.tranz. și refl.) a (se) uni strâns; a (se) împreuna, a (se) îmbina; a (se) amesteca.

Cuvinte derivate

• îngemănare
• îngemănat

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online