îngemănare

română

Etimologie

Din a (se) îngemăna.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ʤe.mə'na.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
îngemănare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ îngemănare îngemănări
Articulat îngemănarea îngemănările
Genitiv-Dativ îngemănării îngemănărilor
Vocativ îngemănare îngemănărilor
  1. acțiunea de a (se) îngemăna; unire; îmbinare.


Traduceri

Referințe