înjuga

Vezi și : înjugă

română

Etimologie

Din (a pune) în jug.

Pronunție

• AFI: /ɨn.ʒuˈga/

Verb

Conjugarea verbului înjuga
Infinitiv	a înjuga
Indicativ prezent pers. 1 sg.	înjug
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să înjuge
Participiu	înjugat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a pune o vită (mai ales boii) la jug.
2. (v.refl. tranz.) (fig.) a (se) angaja, a (se) înhăma la o acțiune care cere eforturi stăruitoare.

Cuvinte derivate

• înjugare
• înjugat

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din înjuga.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru înjuga.

Anagrame

• ajungi
• jugăni

Referințe

• DEX '98 via DEX online