stăruitor

română

Etimologie

Din a stărui + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /stə.ru.i'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului stăruitor
	Singular	Plural
Masculin	stăruitor	stăruitori
Feminin	stăruitoare	stăruitoare
Neutru	stăruitor	stăruitoare

1. (adesea adverbial) care stăruie, care insistă; insistent.
2. perseverent; neclintit, ferm, tenace.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online