însenina

română

Din latină inserenare.

Conjugarea verbului însenina
Infinitiv	a însenina
Indicativ prezent pers. 1 sg.	înseninez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să însenineze
Participiu	înseninat
Conjugare	I

(v.refl.) (despre cer, vreme etc.; la pers. 3) a deveni senin.
(v.refl. tranz.) (fig.) (despre oameni, p.ext. despre psihicul lor) a deveni sau a face să devină senin, liniștit, vesel; a (se) înveseli, a (se) lumina.