înseninare

română

Etimologie

Din a însenina.

Pronunție

• AFI: /ɨn.se.ni'na.re/

Substantiv

Declinarea substantivului înseninare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înseninare	înseninări
Articulat	înseninarea	înseninările
Genitiv-Dativ	înseninării	înseninărilor
Vocativ	înseninare	înseninărilor

1. faptul de a (se) însenina; (fig.) bună dispoziție; veselie.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online