Veselie

română

Etimologie

Din slavă veselije.

Pronunție

  • AFI: /ve.se'li.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
veselie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ veselie veselii
Articulat veselia veseliile
Genitiv-Dativ veseliei veseliilor
Vocativ ' '
  1. stare de bună dispoziție, de voioșie.
    Era de o veselie contaminantă.
  2. manifestare, comportare care reflectă această stare.
    Cu mare veselie.
  3. petrecere veselă cu mâncare și cu băutură.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Expresii

  • În veselie = vesel; cu dispoziție bună


Traduceri

Referințe