română

Etimologie

Din a (se) însura + sufixul -ătoare.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.su.rə'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
însurătoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ însurătoare însurători
Articulat însurătoarea însurătorile
Genitiv-Dativ însurătorii însurătorilor
Vocativ însurătoare însurătorilor
  1. căsătorie a unui bărbat; însurat, însurăciune, însurare.


Traduceri

Referințe