însurat
română
Etimologie
Din verbul a (se) însura.
Pronunție
- AFI: /ɨn.suˈrat/
Substantiv
| Declinarea substantivului însurat | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | însurat | însurate |
| Articulat | însuratul | însuratele |
| Genitiv-Dativ | însuratului | însuratelor |
| Vocativ | însuratule | însuratelor |
- faptul de a (se) însura; însurătoare.
Traduceri
Traduceri
Adjectiv
| Declinarea adjectivului însurat | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | însurat | însurați |
| Feminin | însurată | însurate |
| Neutru | însurat | însurate |
- (despre bărbați) căsătorit.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din însura.
Verb
- forma de participiu trecut pentru însura.
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online