însura
 Vezi și : însură
|
Etimologie
Probabil latină * inuxorare (< uxor „soție”).
Pronunție
- AFI: /ɨn.suˈra/
Verb
| Conjugarea verbului (se) însura | |
| Infinitiv | a (se) însura |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) însor |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) însoare |
| Participiu | însurat |
| Conjugare | I |
- (v.refl. tranz. fact.) (despre bărbați) a (se) căsători.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din însura.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru însura.
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online