întâietate

română

Etimologie

Din întâi + sufixul -ătate.

Pronunție

• AFI: /ɨn.tɨ.je'ta.te/

Substantiv

Declinarea substantivului întâietate
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	întâietate	invariabil
Articulat	întâietatea	invariabil
Genitiv-Dativ	întâietății	invariabil
Vocativ	întâietate	invariabil

1. însușirea de a fi primul; prioritate.

Expresii

• A avea (sau a da etc.) întâietate = a avea (sau a da etc.) primul loc, prioritate

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online