prioritate

română

Etimologie

Din franceză priorité.

Pronunție

• AFI: /pri.o.ri'ta.te/

Substantiv

Declinarea substantivului prioritate
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	prioritate	priorități
Articulat	prioritatea	prioritățile
Genitiv-Dativ	priorității	priorităților
Vocativ	prioritate	priorităților

1. însușirea de a fi primul în timp; dreptul de a ocupa primul loc ca importanță, ca valoare, ca demnitate; precădere, primordialitate, întâietate.

Cuvinte compuse

• prioritate de trecere

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online