întortochere
română
Etimologie
Din a întortochea.
Pronunție
- AFI: /ɨn.tor.toˈke.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului întortochere | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | întortochere | întortocheri |
| Articulat | întortocherea | întortocherile |
| Genitiv-Dativ | întortocherii | întortocherilor |
| Vocativ | întortochere | întortocherilor |
- acțiunea de a (se) întortochea și rezultatul ei; cotitură, sinuozitate.
- (fig.) complicație, încurcătură.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online