întreținut

română

Etimologie

Din a întreține.

Pronunție

• AFI: /ɨn.tre.ʦi'nut/

Substantiv

Declinarea substantivului întreținut
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	întreținut	întreținuți
Articulat	întreținutul	întreținuții
Genitiv-Dativ	întreținutului	întreținuților
Vocativ	întreținutule	întreținuților

1. persoană căreia o altă persoană (de sex opus, cu care trăiește în concubinaj) îi asigură mijloacele de existență.

Cuvinte derivate

• întreținută

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online