română

Etimologie

Din prefixul a- + sigur (după franceză assurer, italiană assicurare).

Pronunție

  • AFI: /a.si.ɡu'ɾa/


Verb


Conjugarea verbului
(se) asigura
Infinitiv a (se) asigura
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) asigur
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) asigure
Participiu asigurat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a oferi o garanție pentru înfăptuirea unui lucru; a face ca înfăptuirea să fie sigură; a pregăti ceva în mod sigur, durabil; a garanta.
    Asigura pacea în țară.
    Asigura funcționarea neîntreruptă a uzinei.
  2. (v.tranz.) a da cuiva garanții asupra unui lucru; a încredința.
    A asigura pe cineva de ceva.
  3. (v.refl.) a-și lua toate măsurile de precauție.
    Se asigură împotriva accidentelor.
  4. (v.tranz. și refl.) a încheia un contract de asigurare a vieții, a unui bun.
  5. (v.tranz.) a realiza împiedicarea desfacerii sau deplasării elementelor asamblate ale unui sistem tehnic.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe