întreținută

română

Etimologie

Din întreținut.

Pronunție

• AFI: /ɨn.tre.ʦi'nu.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului întreținută
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	întreținută	întreținute
Articulat	întreținuta	întreținutele
Genitiv-Dativ	întreținutei	întreținutelor
Vocativ	întreținuto	întreținutelor

1. persoană căreia o altă persoană (de sex opus, cu care trăiește în concubinaj) îi asigură mijloacele de existență.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online