română

Etimologie

Din întreținut.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.tre.ʦi'nu.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
întreținută
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ întreținută întreținute
Articulat întreținuta întreținutele
Genitiv-Dativ întreținutei întreținutelor
Vocativ întreținuto întreținutelor
  1. persoană căreia o altă persoană (de sex opus, cu care trăiește în concubinaj) îi asigură mijloacele de existență.


Traduceri

Referințe