întretăia
Etimologie
Din între- + a tăia (după franceză entrecouper).
Pronunție
- AFI: /ɨn.tre.təˈja/
Verb
Conjugarea verbului întretăia | |
Infinitiv | a întretăia |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
întretai |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să întretaie |
Participiu | întretăiat |
Conjugare | I |
- (v.refl. recipr.) (despre linii, drumuri etc.) a se intersecta, a se încrucișa.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online