întretăia

română

Etimologie

Din între- + a tăia (după franceză entrecouper).

Pronunție

• AFI: /ɨn.tre.təˈja/

Verb

Conjugarea verbului întretăia
Infinitiv	a întretăia
Indicativ prezent pers. 1 sg.	întretai
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să întretaie
Participiu	întretăiat
Conjugare	I

1. (v.refl. recipr.) (despre linii, drumuri etc.) a se intersecta, a se încrucișa.

Cuvinte derivate

• întretăiat
• întretăiere

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• antiartei
• atentării
• ațintirea
• întăreați

Referințe

• DEX '98 via DEX online