română

Etimologie

Din în + vălătuc.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.və.lə.tu'ʧi/


Verb


Conjugarea verbului
învălătuci
Infinitiv a învălătuci
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
învălătucesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să învălătucească
Participiu învălătucit
Conjugare IV
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) face ghem, vălătuc; a (se) înfășura, a (se) încolăci.
  2. (v.tranz.) a construi un perete din vălătuci.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe