vălătuc

română

Etimologie

Din tăvăluc.

Pronunție

• AFI: /və.lə'tuk/

Substantiv

Declinarea substantivului vălătuc
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vălătuc	vălătuci
Articulat	vălătucul	vălătucii
Genitiv-Dativ	vălătucului	vălătucilor
Vocativ	vălătucule	vălătucilor

1. sul făcut dintr-un material (flexibil), înfășurat în sensul uneia dintre laturile sale; (spec.) val.
2. material de construcție făcut din lut amestecat cu paie sau cu rogoz, în formă de colaci sau de cărămizi, din care se clădesc pereții caselor țărănești (astupându-se o îngrăditură de pari).
3. tăvălug.

Cuvinte derivate

• vălătuci
• învălătuci

Locuțiuni

• (loc.adv.) De-a vălătucul = de-a rostogolul, de-a dura, peste cap.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online