înveșmântare

română

Variante

• învesmântare
• învestmântare

Etimologie

Din a înveșmânta.

Pronunție

• AFI: /ɨn.veʃ.mɨn'ta.re/

Substantiv

Declinarea substantivului înveșmântare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înveșmântare	înveșmântări
Articulat	înveșmântarea	înveșmântările
Genitiv-Dativ	înveșmântării	înveșmântărilor
Vocativ	înveșmântare	înveșmântărilor

1. acțiunea de a (se) înveșmânta; îmbrăcare.
2. (rar) îmbrăcăminte.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online