țiglă

română

Etimologie

Din sârbocroată cigla.

Pronunție

• AFI: /ˈʦi.glə/

Substantiv

Declinarea substantivului țiglă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	țiglă	țigle
Articulat	țigla	țiglele
Genitiv-Dativ	țiglei	țiglelor
Vocativ	țiglă	țiglelor

1. piesă de argilă arsă, de sticlă, de mortar, de ciment, în formă de placă, folosită la învelit casele.

Cuvinte derivate

• țiglar
• țiglărie

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din germană Zacke.

Substantiv

Declinarea substantivului țiglă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	țiglă	țigle
Articulat	țigla	țiglele
Genitiv-Dativ	țiglei	țiglelor
Vocativ	țiglă	țiglelor

1. (reg.) vergea de lemn sau de metal ascuțită la un capăt, în care se înfige carnea pentru a o frige; frigare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online