română

Etimologie

Din a înveli.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ve'lit/


Substantiv


Declinarea substantivului
învelit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ învelit învelite
Articulat învelitul învelitele
Genitiv-Dativ învelitului învelitelor
Vocativ învelitule învelitelor
  1. faptul de a (se) înveli; învelire.


Traduceri

Etimologie

Din a înveli.

Adjectiv


Declinarea adjectivului
învelit
Singular Plural
Masculin învelit înveliți
Feminin învelită învelite
Neutru învelit învelite
  1. înfășurat, acoperit.
  2. (despre cărți, caiete) care este cu scoarțele îmbrăcate în hârtie, cu învelitoare.
  3. (despre case) care este acoperit cu tablă, cu țiglă etc.


Traduceri

Referințe