învoalbe

română

Din latină involvere, din involvō („a se înfășura”).

Conjugarea verbului (se) învoalbe
Infinitiv	a (se) învoalbe
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) învolb
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) învolbe
Participiu	învolt
Conjugare	III

(reg.) (v.refl.) a se învolbura, a se învârteji; (despre ființe) a se învârti pe loc.
(v.refl.) (despre plante) a se dezvolta, a crește.
(v.tranz.) a holba ochii.
(v.tranz.) a pregăti firele pentru năvădit.