română

Etimologie

Din șatră + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /ʃə'trar/


Substantiv


Declinarea substantivului
șătrar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ șătrar șătrari
Articulat șătrarul șătrarii
Genitiv-Dativ șătrarului șătrarilor
Vocativ șătrarule șătrarilor
  1. țigan nomad.
  2. (reg.) negustor ambulant care vinde în bâlciuri, la șatră.
  3. titlu dat boierului care avea în pază corturile unei tabere în timp de război; persoană care avea acest titlu.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe