tabără
română
Etimologie
Din slavă (veche) taborŭ.
Pronunție
- AFI: /'ta.bə.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului tabără | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tabără | tabere |
| Articulat | tabăra | taberele |
| Genitiv-Dativ | taberei | taberelor |
| Vocativ | tabără | taberelor |
- loc (întărit) unde staționează trupele un timp mai îndelungat în vederea efectuării de exerciții practice pe teren cu efective de mari unități; tabie.
- popas; etapă.
- așezare vremelnică în corturi.
- așezare (în aer liber) pentru adăpostirea copiilor, a elevilor, a muncitorilor etc. aflați la odihnă sau a sportivilor în timpul antrenamentelor.
- (sport) cantonament.
- grup de care în mers sau în popas; convoi, caravană.
- (înv.) oaste; (p.ext.) mulțime, gloată.
- grup de oameni opus altui grup; grupare, asociație care luptă pentru o anumită cauză.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online