țigan
română
Etimologie
Din slavă (veche) ciganinŭ. Confer rusă цъган (țâgan).
Pronunție
- AFI: /ʦiˈgan/
Substantiv
| Declinarea substantivului țigan | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | țigan | țigani |
| Articulat | țiganul | țiganii |
| Genitiv-Dativ | țiganului | țiganilor |
| Vocativ | țiganule | țiganilor |
- persoană ce face parte dintr-o populație originară din India și răspândită în mai toate țările Europei, trăind în unele părți încă în stare seminomadă.
- epitet dat unei persoane brunete.
- (depr.) epitet dat unei persoane cu apucături rele.
Cuvinte derivate
- țigancă
- țigănaș
- țigănatic
- țigănărit
- țigăncușă
- țigănel
- țigănesc
- țigănește
- țigăni
- țigănie
- țigănime
- țigănos
- țigănuș
Expresii
- A arunca moartea în țigani = a arunca vina pe altul
- A se muta ca țiganul cu cortul = a se muta foarte des; a fi nestatornic
- A se îneca ca țiganul la mal = a nu reuși, a eșua într-o acțiune tocmai când era pe punctul de a o duce la bun sfârșit
- Tot țiganul își laudă ciocanul = se spune despre cei care se laudă cu ceea ce le aparține
- E învățat ca țiganul cu ciocanul (sau cu scânteia) = se spune despre cei deprinși cu nevoile
Traduceri
Traduceri
Adjectiv
| Declinarea adjectivului țigan | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | țigan | țigani |
| Feminin | țigană | țigane |
| Neutru | țigan | țigane |
- (rar) țigănesc.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online