știucă

O știucă

română

Etimologie

Din bulgară štuka. Confer scr. štuka.

Pronunție

• AFI: /'ʃtju.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului știucă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	știucă	știuci
Articulat	știuca	știucile
Genitiv-Dativ	știucii	știucilor
Vocativ	'	'

1. (Esox lucius) pește răpitor de apă dulce, cu corpul lung, aproape cilindric, cu gura mare înarmată cu mulți dinți și cu botul turtit ca ciocul de rață.
2. (pop.) avion german de bombardament, folosit în al doilea război mondial.

Sinonime

• 1: (pop.) lupul-bălții, (reg.) mârliță

Cuvinte compuse

• știucă-de-mare

Traduceri

pește

armeană: գայլաձուկ (հայերեն) (gaylajuk) bosniacă: štuka (bosanski) f. bulgară: щука (български) (ščuka) f. cehă: štika (čeština) f. croată: štuka (hrvatski) f. daneză: gedde (dansk) c. engleză: pike (English) (Regatul Unit); jack (English) (Canada) esperanto: ezoko (Esperanto) estoniană: haug (eesti) finlandeză: hauki (suomi) franceză: brochet (français) m. germană: Hecht (Deutsch) m. islandeză: gedda (íslenska) f. italiană: luccio (italiano) m.

latină: lucius (Latina) m. maghiară: csuka (magyar) norvegiană: gjedde (norsk) f. neerlandeză: snoek (Nederlands) m. poloneză: szczupak (polski) m. portugheză: lúcio (português) rusă: щука (русский) (ščúka) f. sârbă: штука (српски / srpski) (štuka) f. slovenă: ščuka (slovenščina) f. spaniolă: lucio (español) m. suedeză: gädda (svenska) c. turcă: turnabalığı (Türkçe) ucraineană: щука (українська) (ščuka) f.

Referințe

• DEX online