șurubar

română

Etimologie

Din șurub + sufixul -ar.

Pronunție

• AFI: /ʃu.ru'bar/

Substantiv

Declinarea substantivului șurubar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	șurubar	șurubari
Articulat	șurubarul	șurubarii
Genitiv-Dativ	șurubarului	șurubarilor
Vocativ	șurubarule	șurubarilor

1. (reg.) meseriaș care face canele.
2. persoană care supraveghează funcționarea alambicului.
3. epitet pentru o persoană care folosește șiretlicuri, șmecherii; sforar.

Cuvinte derivate

• șurubărie

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online